Tehnica meditativă de respirație Ham-Sa (So-Ham)

swan swimming on lake

Această tehnică meditativă de respirație, foarte puternică, dar simplă, are la bază o mantra, pe care o emitem în mod constant doar prin respirație – este precum sunetul natural al respirației noastre. În timpul inhalării emitem, în cea mai mare parte inconștient, silaba „HAM” și în timpul expirației, silaba „SA”. HAMSA sau SO’HAM este o ajapa mantra (o mantra ne-rostită). În forma HAMSA (lebădă, în sanscrită), aceasta înseamnă viață pură și conștientizare (simbolizată de lebăda albă, imaculată, care plutește pe apă), iar în forma SO’HAM înseamnă „Eu sunt (aham) [în esență, unul cu El (sah) – adică, Dumnezeu]” sau cu alte cuvinte „Eu sunt Subiectul dumnezeiesc pur, neschimbător, imuabil [al tuturor lucrurilor]„.

Tehnica propriu-zisă

Ne așezăm într-o poziție de meditație cu spatele drept. Ne relaxăm corpul și mintea. Când ne simțim centrați în sine, începem cu o inhalare și simultan emitem mental, conștient, mantra „HAM”. Apoi, în timpul expirării, emitem mental mantra „SAH”. Putem alege și cealaltă variantă și emite „SO” în timp ce inhalăm și apoi „HAM” în timp ce expirăm. Repetăm emisiile interioare ale mantrei deodată cu fiecare respirație. Permitem respirației să se deruleze complet natural. Nu este important dacă respirăm adânc sau superficial, dacă respirăm abdominal sau toracic sau cât de încet ori de rapid respirăm. Toate aceste condiții s-ar putea schimba în timpul tehnicii – e important doar să respirăm în timp ce emitem cele două mantre, în funcție de fluxul natural al respirației.

În timp ce emitem mantra, ne concentrăm pe fluxul de energie pranică (prana – energie esențială), care se mișcă între cele două centre esențiale ale ființei noastre: Inima spirituală (un spațiu subtil situat aproximativ în mijlocul pieptului) și dvadashanta (zona aflată la 12 degete lățime deasupra capului nostru).
În timpul inhalării, prana se mișcă în spațiul din inima noastră. Aici, respirația ni se oprește natural pentru o clipă. Apoi, în timpul expirării, prana se înalță prin canalul median subtil (sushumna nadi) de la inimă în dvadashanta (zona aflată la 12 degete lățime deasupra capului). Ajungând aici, respirația ni se oprește din nou în mod natural. Acordăm o atenție deosebită acestor două momente de liniște și gol în timpul fluxului de prana din ciclul respirației.

Pe măsură ce tehnica își face simțite efectele, respirația poate deveni foarte lentă și poate chiar să se oprească complet (sahaja kumbhaka). În acest moment, cele două puncte din ființa noastră se vor uni și vor deveni una și vom realiza că nu există nici o separare între lumea interioară și cea exterioară, între „eu” și „non-eu”, între Inima noastră și Inima lui Dumnezeu .

Efectele tehnicii

Această tehnică tradițională meditativă de respirație yoghină ne purifică de atașamente și ne calmează mintea până când fluctuațiile acesteia se opresc. Starea de yoga obținută astfel ne poate duce la trezirea energiei Kundalini Shakti (puterea spirituală imensă dumnezeiască care există în fiecare ființă umană într-o stare potențială) și la revelarea adevăratului nostru Sine Nemuritor – Atman. Practicată în momentele de solstițiu sau de echinocțiu (ori la răsărit, la amiază, la apus și la miezul nopții etc.), această tehnică de respirație aliniază și armonizează treptat ciclurile noastre temporale interioare cu ciclurile timpului cosmic.